|
|
LIBERALISM
In general, credinta ca obiectivul politicii este sa apere drepturile individului si sa maximizeze libertatea de alegere. Ca si socialismul si conservatorismul, liberalismul a aparut din combinarea iluminismului, revolutiei industriale si a revolutiilor politice din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Liberalismul pastreaza credinta in posibilitatile de imbunatatire a conditiilor sociale prezente, ceea ce se raporteaza la ideea de progres, larga acceptata in secolele al XVIII-lea si ale XIX-lea. Aceasta idee imbratisa perspectivele de dezvoltare a cunoasterii, bunastarii si moralitatii. Desi increderea in perspectivele de progres in unele din acestea s-a moderat in prezent (postmodernism), liberalismul isi mentine o ambitie de ameliorare. Iluminismul a modelat de asemenea perceptia liberalismul in ceea ce priveste activitatea umana, conceputa ca fiind (cel putin in mod potential) rationala si responsabila. Revolutiil politice din Franta si America reveleaza o mostenire ambigua. Acentul pus pe drepturile egale persista, aceasta fiind forma fundamentala de egalitate pe care cei mai multi liberali cauta s-o realizeze. Pe de alta parte, liberalismul a fost descris de criticii sai ca fiind infectat de valorile burgheze, acelea specifice pozitiei clasei capitaliste ce aparea in societatea industriala.
In afara de interesul pentru egalitatea in drepturi si ameliorarea vietii, liberalismul a manifestat interes pentru spatiul accesibil in care indivizii sa-si poata duce viata in functie de propria lor conceptie despre bine. Amenintarea nemijlocita la adresa acestui "spatiu" a fost considerata a fi vointa arbitrara a monarhului, ceea ce i-a condus pe liberali sa ia in considerare limitele adecvate ale puterii politice. Ei au explorat relatia dintre puterea legitima si consimtamant, precum si caracteristicile suprematiei dreptului. Alte amenintari au fost identificate in intoleranta religioasa si in puterea opiniei publice sau in intoleranta sociala. In general, liberalismul a incercat sa defineasca linia care trebuie trasa intre ceea ce este public si ceea ce este privat, abordare care are mai multe componente-cheie.
Primul proiect al liberalismul este acela de a descrie trasaturile specifice ale puterii politice, in contrast cu puterea detinuta sau exercitata in domenii private. Locke, de exemplu, a acordat mare atentie distinctiei intre puterea unui stapan asupra servitorului, puterea stapanului asupra sclavului, puterea paterna si puterea sotului asupra sotiei pe de o parte, iar, pe de alta parte, puterea politica. Nici una din aceste relatii de putere "domestice" nu explica natura puterii politice, care este legitima daca si numai daca cei guvernati ii dau consimtamantul. Aceasta puterea urmeaza a fi indreptata catre binele public, limitata la scopurile sale, si este reglementata prin legi stabile si cunoscute. Aceasta notiune de guvernare limitata s-a aflat in centrul preocuparilor liberale: suprematia drepturlui, diviziunea puterilor, constitutionalismul, accentul pus pe libertatile civile, de exemplu, sunt consecinte ale dorintei de a restrange puterea politica la ceea ce este conceput a fi domeniul ei propriu.
Un al doilea aspect al limitari guvernarii a fost accentul pus pe autonomia domeniului economic si pe apararea proprietatii private. Aceasta caracterizare, insa, trebuie tratata cu bagare de seama. Liberalii nu au fost intotdeuna adepti entuziasti ai politicii laissez-faire, nu mai putin din cauza ca au recunoscut ca sistemul de piata nu este capabil sa garanteze conditiile pentru propria sa existenta. Pe de alta parte, in timp ce s-a sustinut ca proprietatea privata asigura in general un bastion impotriva puterii statului, permitand o anumita independenta, multi liberali au manifestat preocupare fata de efectele concentrarii proprietatii private. Aceasta a fost o obiectie comuna, dar nu intru totul justificata, impotriva gandirii liberale, inca nu a fost dat suficienta atentie efectelor puterii private, ca o consecinta a preocuparii pentru limitarea puterii publice.
Instaurarea democratiei a pus probleme deosebite liberalismului, care a dat doar un gir restrans ideii de guvernare de catre popor. In timp ce democratia putea fi bine venita pentru contractarea tendintei celor care detineau puterea de a-si urmari propriile interese, ea poate ameninata in alte moduri liberatea individului (tirania majoritatii). Pe un plan mai general, liberalii au fost preocupati ca nu cumva tendintele de nivelare ale societatii de masa sa suprime initiativa individuala si sa elimine spatiul experimentarii modurilor de viata. Tot asa cum liberalismul a avut o relatie ambigua cu democratia neingradita, a avut si o relatie complexa cu utilitarismul. Unele expuneri despre liberalism isi limiteaza consideratiile la autor care au sustinut drepturile naturale, excluzand in felul acesta orice contributii utilitariste. Chiar daca atasamentul fata de drepturile naturale nu este considerat o conditie necesara a gandirii liberale, unele expuneri privesc utilitarismul, asa cum a fost acesta propus de Bentham si J.S.Mill, drept o deviere de la traditia principala a gandirii liberale: Benthamismul pare sa autodizeze o mai mare activitate a statului decat este de dorit, in itmp ce J.S.Mill simpatiza experimentul socialist si dadea o atentie insuficienta caracterului sacru al proprietatii private. Controversa dintre teoreticienii drepturilor si utilitaristi continua, dar nu este clar faptul ca numai cei dintai ar putea pretinde sa fie considerati liberali. In joc este balanta dintre ambitiile asistentialiste ale utilitarismului, care concorda cu preocuparea liberala de ameliorare a vietii, si accentul pus de liberali pe protectia individului in fata efectelor puterii publice, care poate fi incapabil cu utilitarismul neingradit.
Toate ideologiile politice pot fi considerate dinamice in sensul ca valorile particulare de care ele sunt atasate trebuie aparate in fata noilor amenintari, sau reevaluate in lumina conditiilor in schimbare. Din aceasta cauza, intre altele nu exista o conceptie impartasita despre liberate in cadrul liberalismului. Asa-numitii neoliberali, care au tinut seama de conditiile de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, au adoptat o conceptie mai pozitiva decat a multora dintre predeccesorii lor, o conceptie care punea din nou accentul pe preocuparea asistentialista a utilitaristilor, cu care, de altfel, au prea putine lucruri in comun.
Liberalismul contemporan a fost extrem de preocupat de ideea de libertate. Rawls, Dworkin, Nozick si Ackerman sunt ppoate cei mai bine cotati participanti la aceasta dezbatere. Acest interes pentru dreptate a fost legat de o alta caracteristica a liberalismului contemporan, interesul pentru neutralitate. Neutralitatea relevanta poate fi conceputa in mod variat, dar in mod cert include neutralitatea in privinta conceptiilor cetatenilor despre bine. Criticii comunitarieni s-au indoit ca proprietatea corectitudinii morale (notiune bazata pe dreptate) fata de bine poate fi sustinuta, dar este clar ca in multe sfere ambitia liberala este aceea de a produce proceduri neutre care sa promoveze, fara a face discriminare intre diversele conceptii depsre bine sau intre stilurile de viata adoptate de cetateni. O astfel de neutralitate arata ca rolul puterii publice este pur si simplu instrumental, creind spatiu necesar pentru exercitiul libertatii individuale si asigurand rezolvarea conflictelor; o astfel de abordare a fost contestata nu numai de catre comunitarism, ci si de catre perfectionismul liberal.
|
|
